Mi-am propus să ofer în fiecare zi conținut nou: o recomandare de carte, de melodie, o biografie de autor, un citat, o glumă... Astăzi este rîndul:

Prăpăstiile au, se știe, buze.
Buze pămîntii, abrupte, înfiorătoare.
Dacă ai ajuns pe buza prăpastiei, fii atent,
în orice clipă te-ai putea prăbuși.
Dacă ai ajuns pe buza prăpastiei, mai bine taci,
Orice ai spune, cuvintele ți-ar cădea în prăpastie, atrase de cîntecul de sirenă al gravitației.
Dacă ai căzut în prăpastie, tot ce trebuie să faci e să taci și să crezi.
Trebuie să crezi că acolo, sus, la suprafață, cineva tace ceva pentru tine.
Tăcerea e frînghia pe care o mînă necunoscută, o mînă salutară, ți-o aruncă.
Apuc-o cu amîndouă mîinile, în curînd vei fi la suprafață.
Tăcerea este scara pe care urci spre lumină,
Lăsînd în urmă buzele pămîntii ale prăpastiei.

Iulian Tănase, Teoria tăcerii (2015), 24. Se poate tăcea pe buza prăpastiei